Sisteme de gaz halocarbon, HFC (227EA, 125, 23) hidrofluorocarbonii sunt comprimate și gazele lichefiate. Sunt necesare sisteme de HFC pentru protecția împotriva incendiilor într-un număr de cazuri în care rapiditatea intervenției, spațiu și siguranță sunt factori critici

Noul regulament privind gazele fluorurate cu efect de seră
A a fost publicat Regulamentul (UE) nr 517/2014 din 16 aprilie 2014 cu efect de seră fluorurate, de abrogare a Regulamentului (CE) nr 842/2006, regulamentul se va aplica la 1 ianuarie 2015
Să rămână reglementările în vigoare pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr 842/2006, cum ar fi Regulamentul (CE) nr 304/2008 care definește cerințele minime pentru certificarea organizațiilor și a personalului care lucrează cu gaze fluorurate în ceea ce privește sistemele de stingere a incendiilor.
Printre principalele modificari am raport:
Modificări care au realizat cartea de plante cu un nou parametru, pe baza de tone de CO2 echivalent (adică produsul din greutatea de gaze cu efect de seră, în tone metrice și potențialul lor de încălzire globală:
HFC125 - GWP 3500
HFC227ea - GWP 3220
HFC23 - GWP 14800
De exemplu, de tone de echivalent CO2 pentru un sistem care conține 100 kg de HFC125 au totalizat 350.
Operatorii de astfel de echipamente să țină un registru care trebuie păstrate de către operator sau de către societatea care efectuează activitatea timp de cel puțin cinci ani.
Condiția ca cerința de formare pentru certificarea persoanelor care efectuează instalarea, întreținerea, repararea, controlează pierderile în echipamentele fixe și recuperarea de seră fluorurate de echipamente de refrigerare și de climatizare staționare aer, echipamente de pompare, echipamente staționare și de protecție împotriva incendiilor

Este menținută cerința de certificare pentru companiile care efectuează instalarea, suportul, întreținerea, repararea sau demontarea echipamentelor pentru sistemele de refrigerare staționare și de climatizare, echipamente de pompare, și echipamente staționare protecție împotriva incendiilor.
Certificatele curente și certificatele de formare eliberate în conformitate cu Regulamentul (CE) Nr 842/2006 rămân valabile în conformitate cu condițiile în care au fost eliberate inițial.

 

Instalaţii fixe de stingere a incendiilor cu dioxid de carbon
Echiparea tehnică a clădirilor cu instalaţii fixe de stingere a incendiilor cu dioxid de carbon
Sisteme de stingere a incendiului cu dioxid de carbon.
Proprietăţile dioxidului de carbon, mecanismul stingerii incendiului cu dioxid de carbon şi domeniile recomandate pentru instalaţiile de stingere a incendiilor cu dioxid de carbon, CO2 trebuie să fie în conformitate cu EN 25923 sau o reglementare echivalentă.
În funcţie de modul în care asigură stingerea incendiului în incinta protejată, instalaţiile de stingere cu dioxid de carbon pot fi realizate în sisteme de:
a) inundare totală;
b) stingere locală.
Sistemul de stingere prin inundare totală cu dioxid de carbon se realizează numai la incinte închise la care golurile existente (uşi, ferestre, trape, tubulaturi etc.), pot fi închise înainte sau simultan cu începerea deversării dioxidului de carbon. Prin inundare totală se pot stinge incendiile de suprafaţă, incendiile declanşate în masa de material combustibil solid sau incendiile produse la generatoare sau echipamente electrice.
Componentele instalaţiilor fixe de stingereÎn funcţie de presiunea de stocare a substanţei de stingere, instalaţiile fixe de stins incendii cu dioxid de carbon pot fi :
a) de înaltă presiune (cu presiunea de lucru mai mare de 21 bar);
b) de joasă presiune (cu presiunea de lucru sub 21 bar).
(2) Componentele instalaţiilor fixe de stingere trebuie să fie conforme cu părţile corespunzătoare din SR EN 12094 sau reglementări echivalente.
Instalaţiile fixe de stingere a incendiului cu dioxid de carbon de înaltă presiune se compun din:
a) recipienţi (butelii) cu dioxid de carbon grupate în:
i. sistem de alimentare principal (baterie activă principală);
ii. sistem de alimentare de rezervă (baterie activă de rezervă), după caz;
b) colector de dioxid de carbon (sau conducte colectoare în cazul sistemelor cu mai multe baterii principale sau de rezervă);
c) dispozitive de acţionare;
d) dispozitive şi echipamente electrice de detecţie, semnalizare şi comandă;
e) conducte pentru transportul şi distribuţia dioxidului de carbon;
f) duze pentru refularea dioxidului de carbon;
g) aparatura pentru control;
h) conducte de comandă.
Instalaţiile fixe de stingere cu dioxid de carbon de joasă presiune se compun din:
a) recipienţi (rezervoare) termoizolate pentru depozitarea dioxidului de carbon lichid;
b) conducte principale de transport;
c) distribuitoare cu dispozitive de declanşare;
d) conducte pentru transportul şi distribuţia dioxidului de carbon;
e) duze pentru refularea dioxidului de carbon;
f) dispozitive şi echipamente electrice de detecţie, semnalizare şi comandă;
g) aparatura pentru control;
h) agregate frigorifice pentru răcirea dioxidului de carbon, inclusiv aparatura de măsurare, comandă şi acţionare;
i) conducte de comandă şi instalaţie de pregătire a substanţei de stingere.Comanda şi punerea în funcţiune a instalaţiilor de stingere cu dioxid de carbon
Punerea în funcţiune a instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu dioxid de carbon se poate face:
a) manual;
b) automat.
Punerea automată în funcţiune a instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu dioxid de carbon poate fi cu acţionare pneumatică, mecanică, electrică, pneumo-mecanică, electrică combinată cu pneumatică (pentru sistemele de joasă presiune), electrică combinată cu pneumo-mecanică (pentru sistemele de înaltă presiune) sau cu alte sisteme de acţionare.
Sisteme de detectare, semnalizare şi comandă
Sistemele de detectare, semnalizare şi comandă se proiectează şi realizează conform prevederilor reglementărilor tehnice specifice şi ale producătorilor de instalaţii şi echipamente. Aceste sisteme trebuie să prezinte siguranţă în exploatare, să asigure posibilitatea verificării periodice a stării de funcţionare, iar eventualele revizii şi reparaţii să se poată face cu uşurinţă.
Sistemele de detectare, semnalizare şi comandă automată a funcţionării instalaţiilor de stingere cuprind instalaţia de detectare şi semnalizare a izbucnirii incendiului în incinta protejată şi dispozitivele de comandă şi acţionare a instalaţiei fixe de stingere a incendiului cu dioxid de carbon.
Sistemul de detectare, semnalizare şi comandă a instalaţiei de stingere cu dioxid de carbon are scopul detectării sigure a izbucnirii incendiului încă din faza incipientă, precum şi efectuarea acţionărilor automate prestabilite.
Principalele componente ale instalaţiei de detectare, semnalizare şi comandă sunt următoarele:
a) detectoarele;
b) butoanele manuale de semnalizare;
c) centrala de detectare, semnalizare şi comandă;
d) circuitele electrice aferente instalaţiei;
e) aparatajul de semnalizare optică şi acustică;
f) dispozitivele electromecanice de comandă a acţionărilor.
Detectoarele trebuie să asigure depistarea incipientă a izbucnirii incendiului.
Detectoarele pot fi monocriteriale - care detectează un singur parametru al arderii (fum, flacără, temperatură), sau multicriteriale - care detectează simultan doi sau trei parametri ai arderii. Indiferent de tipul detectoarelor utilizate, în incinta protejată trebuie să se asigure minimum două detectoare.
Circuitele de semnalizare care asigură transmiterea semnalelor de la detectoare la centrala de semnalizare şi comandă se realizează respectându-se reglementările tehnice de specialitate şi condiţiile impuse de producător.
Circuitele trebuie să fie corespunzător dimensionate, cu trasee cât mai scurte şi sigure în funcţionare.
Circuitele aferente detectoarelor trebuie să fie distincte de cele ale butoanelor manuale de semnalizare a incendiului. Instalaţiile de stingere cu acţionare automată se prevăd obligatoriu şi cu butoane manuale (declanşatoare manuale – standardul de referinţă SR EN 54 – 11 sau o reglementare echivalentă).Se recomandă ca centralele de semnalizare şi comandă să se amplaseze în apropierea incintei protejate. Locul de amplasare al centralei de semnalizare trebuie să fie cu risc mic, prevăzut cu iluminat de siguranţă corespunzător şi accesibil personalului autorizat.
Centralele de semnalizare şi comandă trebuie să realizeze alarmarea utilizatorilor şi punerea în funcţiune (declanşarea) instalaţiei de stingere cu temporizarea respectivă, numai după efectuarea acţionărilor prestabilite. Trebuie să se asigure totodată:
a) eliminarea posibilităţilor de declanşare accidentală a instalaţiilor de stingere;
b) efectuarea automată, înainte de declanşare, a alarmării utilizatorilor şi a unor acţionări prestabilite cum sunt: întreruperea funcţionării instalaţiilor de ventilare-climatizare din incinta protejată; închiderea elementelor de protecţie a golurilor funcţionale (uşi, ferestre, trape etc.); întreruperea funcţionării unor instalaţii care pot perturba stingerea etc. Alertarea automată a serviciului privat/voluntar pentru situaţii de urgenţă este obligatorie, iar a serviciului profesionist pentru situaţii de urgenţă se face la cererea beneficiarului;
c) temporizarea declanşării instalaţiei de stingere corespunzător efectuării unor acţiuni şi măsuri de protecţie a utilizatorilor (de regulă sub 60 de secunde). Nu se admite un timp de temporizare care să depăşească 120 de secunde;
d) funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiei de stingere.
Instalaţiile fixe de stingere la care punerea în funcţiune este automată, pot fi prevăzute şi cu posibilitatea de blocaj a comenzii de declanşare a deversării automate. Această blocare se poate asigura şi de la centrala de semnalizare şi comandă, când aceasta este amplasată în apropierea incintei protejate şi se poate interveni la ea în timp util.
Dispozitivele de comandă şi de acţionare trebuie să fie sigure în funcţionare. Toate acţionările automate trebuie să fie dublate de acţionări manuale.
Stocarea dioxidului de carbon în instalaţiile fixe de înaltă presiune
Dioxidul de carbon utilizat pentru stingerea incendiilor în instalaţiile fixe de înaltă presiune se stochează în recipienţi (butelii) metalice. Cantitatea (masa) înmagazinată este stabilită în funcţie de capacitatea buteliei
Temperatura camerei în care se amplasează recipienţii (buteliile) cu dioxid de carbon trebuie asigurată obligatoriu între - 50C şi + 350C.
Recipienţii (buteliile) cu dioxid de carbon se protejează împotriva radiaţiilor termice directe sau indirecte, iar dacă este posibil, trebuie să fie amplasate îndepărtat şi izolate de surse de trepidaţii.
Gruparea buteliilor cu dioxid de carbon în cadrul instalaţiilor fixe de stingere se face în baterii, separat cele active de cele de rezervă.
Buteliile montate în baterii trebuie să fie racordate la colector şi fixate pe stelaj, astfel încât sa aibă asigurată stabilitatea şi funcţionarea corespunzătoare în condiţii deosebite (seism, incendiu etc.). Fiecare butelie se prevede cu dispozitivele necesare utilizării individuale. În locul de amplasare a sistemelor de baterii se asigură iluminat de siguranţă corespunzător.
Fiecare butelie trebuie să aibă indicator de golire şi se racordează la colectorul bateriei prin racorduri flexibile, cu supape de sens, astfel ca schimbarea buteliei să se facă fără a afecta funcţionarea celorlalte butelii din cadrul bateriei. Pierderea în greutate a buteliilor aferente bateriilor de comandă se semnalizează la punctul de comandă sau acolo unde se consideră necesar de către proiectantul instalaţiei.
Presiunea de încercare pentru recipienţii de joasă presiune trebuie să fie de cel puţin 30 bar. Ei trebuie să fie siguri în funcţionare pentru temperaturi de până la - 290C.
Conform prescripţiilor tehnice ISCIR, fiecare recipient de joasă presiune trebuie să fie echipat cu indicator de nivel al lichidului de CO2 şi manometru cu contacte electrice legat la un sistem de alarmă de supraveghere pentru presiunile maxime şi minime (de 22 bar şi respectiv 17,2 bar).
Recipienţii de stocare trebuie prevăzuţi cu dispozitive sau mijloace care să permită verificarea cantităţii (masei) de dioxid de carbon stocată, semnalând automat golirea acestora.Instalaţii fixe de stingere a incendiilor, cu substanţe HFC – 227ea
Echiparea tehnică a clădirilor cu instalaţii fixe de stingere a incendiilor cu substanţa HFC – 227ea
Sisteme de stingere a incendiilor cu substanţa HFC – 227ea
Proprietăţile substanţei de stingere HFC – 227ea, mecanismul stingerii incendiilor cu această substanţă şi domeniile recomandate pentru instalaţiile de stingere a incendiilor cu HFC – 227ea,
Instalaţiile fixe de stingere a incendiilor cu HFC – 227ea se utilizeazǎ în sistem de inundare totală.(standard de referinţă SR EN 15004-5)
Sistemul cu inundare totală este folosit pentru stingerea incendiilor în spaţii închise.
Prin mecanismul de stingere a incendiului cu HFC – 227ea are loc descompunea unor molecule, iar produsul de descompunere esenţial este HF (hidrogen fluorurat).
Pericolul asociat cu produşii de descompunere ai HFC – 227ea depinde de concentraţia de HF din incinta protejată şi care, în principal, este funcţie de:
a) raportul dintre mărimea incendiului şi volumul spaţiului protejat;
b) timpul de ardere (perioada cuprinsă între izbucnirea şi stingerea incendiului). Se asigură un interval de timp cât mai mic posibil între momentul detectării incendiului şi acţionarea sistemului de deversare a substanţei de stingere.
Emanaţia de HF are miros iritant chiar în cantităţi mici. Acest miros constituie o alarmă preventivă pentru oameni de a nu intra în spaţiul protejat decât după ce acesta a fost ventilat. În plus, produşii rezultaţi în urma arderii pot fi toxici şi de aceea personalul specializat care intră în spaţiul respectiv după incendiu, trebuie să poarte aparat autonom de respiraţie.
În general, substanţa de stingere a incendiului HFC – 227ea nu este toxică pentru om. La concentraţia necesară de stingere (7,5 %), nu are efecte adverse observabile asupra organismului uman. Efectele adverse pot apare de la o concentraţie mai mare de 10,5% (anexa nr.18, pct.5).
Măsurile de siguranţă ce trebuie luate pentru evacuarea persoanelor din diferite tipuri de spaţii, în funcţie de concentraţia volumică de substanţă de stingere tip HFC – 227ea) din aceste incinte, sunt prezentate în tabelul 17.1.
Substanţa de stingere HFC – 227ea are un efect slab asupra majorităţii elastomerilor
Substanţa de stingere de HFC – 227ea nu are efect de coroziune asupra metalelor folosite în mod curent pentru conductele şi echipamentele instalaţiilor, după cum rezultă din datele prezentate în tabelul 17.3.
Soluţii tehnice de realizare a instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu substanţa HFC – 227eaComponentele instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu substanţa HFC – 227ea
Instalaţiile fixe de stingere a incendiilor cu substanţa HFC – 227ea se compun din:
a) Recipiente (butelii) cu HFC – 227ea grupate în baterie;
b) Colector de substanţă de stingere HFC – 227ea (sau conducte colectoare în cazul sistemelor cu mai multe baterii);
c) Dispozitive de acţionare;
d) Dispozitive şi echipamente de semnalizare şi comandă;
e) Conducte pentru transportul şi distribuţia substanţei de stingere;
f) Duze pentru refularea substanţei de stingere;
g) Aparatură pentru control.
Instalaţii de detectare, semnalizare şi comandă
Instalaţia de stingere a incendiului cu HFC – 227ea se echipează cu detectoare de incendiu. La semnalizarea unui detector, centrala de semnalizare trebuie să declanşeze „prealarma”, iar atunci când două detectoare (aparţinând fiecare unei linii diferite de detecţie) semnalizează simultan sau este acţionat un buton de incendiu, centrala de semnalizare să declanşeze „comanda de stingere”. Comanda de stingere se poate declanşa şi numai în urma acţionării butonului de incendiu. După o temporizare reglabilă, variind între câteva secunde şi două minute – tipic 30 secunde, centrala trebuie să dea comanda pentru declanşarea stingerii prin deschiderea vanei de sector corespunzătoare incintei în care a izbucnit incendiul şi apoi acţionează vana de pe recipient (butelie) pentru deversarea substanţei de stingere. Pentru o arie protejată de un singur recipient de substanţă de stingere, vana de sector poate lipsi.
Centrala de semnalizare şi comandă asigură monitorizarea activării vanelor, oferă informaţii precise în cazul operării în regim de urgenţa şi permite iniţializarea comenzilor pentru oprirea funcţionării instalaţiilor de ventilare şi de aer condiţionat, închiderea elementelor mobile de protecţie a golurilor funcţionale (uşi, ferestre, trape etc.), alertarea serviciului de pompieri etc.
Alarmarea în caz de incendiu este asigurată acustic şi optic. Deversarea substanţei de stingere în spaţiul protejat este semnalizată în centrala de semnalizare şi comandă.
Dimensionarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu substanţa HFC – 227ea
Concentraţiile volumice, C[%], de substanţă HFC–227ea, necesare pentru stingerea incendiilor, respectiv minime de proiectare, pentru diferite
NOTĂ:Valorile agentului de stingere pentru combustibil clasa B şi şi incendiu de suprafaţă clasa A sunt determinate prin încercări, în conformitate cu standardul SR EN 15004-1:2009, anexele B şi C.
Concentraţia minimă nominală pentru combustibil de clasă B Concentraţia minimă nominală pentru combustibil clasa B este valoarea cea mai mare dintre concentraţiile de stingere ale arzătorului cupă cu heptan sau camerei de încercare cu heptan înmulţită cu 1,3.
Concentraţia minimă nominală pentru incendiu de suprafaţă clasa A este valoarea cea mai mare dintre concentraţiile de stingere ale focarului de lemn, PMMA, PP sau ABS înmulţită cu 1,3. în absenţa uneia dintre cele 4 valori de stingere, concentraţia minimă nominală pentru clasa A de suprafaţă trebuie să fie cea risc ridicat clasa A..
A se vedea EN 15004-1:2008, pentru informaţii despre combustibilii din clasa A.
Pentru informaţii despre combustibilii din clasa A, a se vedea SR EN 15004-1:2009,Concentraţiile de stingere şi nominale pentru încercările de incendiu în sală sunt date numai cu titlu informativ.
Concentraţii de stingere mai mici şi mai mari decât cele arătate pentru focarele de încercare la scara camerei pot să fie realizate şi premise atunci când sunt validate prin rapoarte de încercări de laboratoare recunoscute internaţional.